Pentru noi, sud-basarabenii, ca să ne căutăm identitatea de neam cu românii din Republica Moldova ori cu cei din România, e de ajuns să mergem la Cetatea Albă, situată la vărsarea Nistrului în limanul cu acelaș nume, unde s-au păstrat dovezile de veacuri ale existenței românilor pe aceste pământuri basarabene. De la mai mulți am auzit despre existența acestei cetăți și aveam un mare interes de a vedea această relicvă a neamului, deoarece, cândva, pe locurile cetății, au călcat și strămoșii noștri. 2 aprilie 2016 este data care îmi va rămâne în memorie, cred, pentru totdeauna, deoarece anume atunci am fost cu colegii și profesorii din școala noastră în excursie la Cetatea Albă, azi Bilhorod-Dnistrovsk, transmite TocPress, preluat de Romanian Global News.

Cetatea Albă este așezată pe un teren stâncos, lângă țărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând fața acestuia, de la o înălțime de aproximativ 30 de metri.

Trăind într-o societate care se bazează pe inter-relaționare și relații, nu ne putem izola și nici nu este sănătos să încercam să facem asta. Relațiile în care ne angajăm ne definesc și ne umanizează, ne aduc fericirea și împlinirea.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, încă din copilărie, ne construim o definiţie a fericirii, a relaţiei şi încercăm să înţelegem ce înseamnă “sufletul-pereche” sau “perechea potrivită”. “Desenele de la Walt Disney, dar şi basmele copilăriei ne-au dat indicaţii şi direcţii în acest sens, generând un adevărat mit al “prinţului călare pe un cal alb”, care întruchipează perfecţiunea. Uneori suferințele prin care trecem, intrând în relații nepotrivite, ne par “cele tre încercari” din basme, de a căror izbândă depinde fericirea noastră. De asemenea, uneori credem că “iubirea perfectă” este doar a lui Romeo şi Julieta, care este pătimaşă, fulgerătoare, dar lipsită de longevitate, responsabilităţi şi echilibru emoţional”, afirmă Laura Maria Cojocaru, specialistă în psihologia relaţiilor de cuplu.

Toata lumea interesata de istoria Romaniei, a aflat despre teoria lui Roesler. Pe scurt, el afirma ca:
romanii s-au format undeva departe si au venit pe aceste teritorii in sec. XII. In Transilvania locuita -deja- de unguri. Deci, primii veniti sunt ungurii si au dreptul "primului ocupant".
Desigur, azi acest drept nu mai este atit de important. Se incearca -si uneori se reuseste- sa se tina cont de noile majoritati etnice din teritoriu. Doar Daesh (ISIS) face apel la "drepturi istorice", dorind sa reinvie epoci demult apuse si sa revina la granitele unor state ce nu au rezistat. State facute pe puterea armelor si a unor mentalitati si realitati economice, politice, tehnologice de mult apuse.  Deci, trebuie foarte mare atentie atunci cand se face apel la trecut, pentru a-l aduce in zilele noastre. Cei care incearca sa-l reinvie, in ciuda realitatilor total diferite, nu sunt departe de Daesh, ca mentalitate.  (Se pare ca si Putin incepe sa aiba aceasta nostalgie si sa adune petice din fostul imperiu tarist. Si comunist -vezi Moldova-, simultan.)

Credința Bahá`í este o religie universală dedicată înfăptuirii unității între oameni. Scrierile Bahá`í promovează pacea mondială, unitatea în diversitate, existența unei singure familii umane în care nu există prejudecăți legate de rasă, religie, clase sociale, sex.

Istoricul credinței Bahá`í

Istoria aceste credințe începe în data de 23 mai 1844, când, în Shíráz, Persia, un tânăr cunoscut sub numele de Báb (semnificând „Poarta”) a anunțat iminenta apariție a mesagerului Domnului, așteptat de întreaga lume. În urma acestui anunț a urmat o reacție dură din partea clerului musulman. Báb a fost arestat, bătut, iar în 1850, executat în piața publică a orașului Tabriz.

Evanghelistul Marcu spunea precis că Mântuitorul a rânduit cu Sine pe cei doisprezece Apostoli, cu scopul ca, mai apoi, să-i trimită la propovăduire (Marcu 3, 14). I-a instruit şi educat, pentru ca apoi să fie şi ei, la rândul lor, educatori.
Un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie mai întâi un om cu un bun caracter moral şi cu o vădită viaţă religioasă. Predicatorul creştin trebuie sa facă cunoscut tezaurul doctrinar al Bisericii, mai ales prin cuvânt, dar şi prin faptele lui şi prin exemplul personal.
Iniţierea specială în arta de a cuvânta, şi profilul spiritual deosebit pe care trebuie să şi-l formeze un predicator al Evangheliei, Sfinţii Apostoli au avut în Domnul nostru Iisus Hristos un Învăţător neîntrecut. În cuvintele Lui simple se ascundeau şi se descopereau adevărurile fundamentale ale creştinismului.