Trăim moment cumplite. Țara este în pericol de desființare. Pericolul nu este de a fi atacată de dușmani externi, ca odinioară, ci din cauza dușmanilor interni, din cauza dușmanilor care ne conduc. Dușmanii poporului român au distrus și au jefuit totul. Au distrus industrie, economie, învățământ, agricultură, sănătate…
Viermele lăuntric a ros tot ce se putea roade. Noi, cei suferinzi, votanții, alegând călăii, le-am devenit complici. Suntem un popor laș. Se răscolesc în mormânt eroii neamului și tremură. Tremură sărmanii de teamă că le distrugem țara. Și-au dat viața pe câmpurile de luptă să ne lase o țară mare, frumoasă și bogată. Mulți au căzut pe câmpurile de luptă pentru identitatea noastră, pentru neamul nostru, pentru poporul nostru.

„O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii. Țăranii noștri vor sfârsi in viața după viață, imperiile se vor sfârși în moartea după moarte. Îngerii vor purta ie, demonii imperiilor vor purta doliu…”, Petre Țuțea
The Times, unul dintre cele mai importante ziare din istoria presei, publica în 30 noiembrie 1867 un reportaj despre marile idealuri  ale românilor, aşa cum erau ele văzute de jurnaliştii londonezi.
Articolul scris de corespondentul din Viena al publicaţiei londoneze The Times începea cu o relatare despre situaţia politică agitată din anul 1867, la scurt timp după instalarea la conducerea ţării a principelui Carol I de Hohenzoller. A fost ocazia cu care The Times făcea o incursiune în istoria românilor, pentru a dezvălui marile idealuri (grand idees) ale acestui popor, aşa cum erau văzute la acea vreme.

O veche teorie din artele comunicării arată că „într-un sistem de semne, dispariția unui semn ori apariția unui semn nou devine semn”.
Valabilitatea chestiunii poate fi lesne verificată dacă înlocuim „sistemul de semne” cu propria noastră intimitate. Aceasta nu este altceva decât o „crustă” vitală și protectoare, pe care înșine ne-am construit-o și ne-am ordonat-o în timp, după personalitatea, cheful, chipul și asemănarea noastră. Intimitatea fiecăruia este un fel de cofraj din care, dacă insul ar fi extras și în locul lui s-ar turna ipsos proaspăt, în mod sigur ar rezulta un mulaj aidoma aceluia care a populat-o.

Nunțile seamănă, datorită gravității lor, cu celebrarea stărilor ultime. Nu întâmplător, simbolurile nupțiale scoase din context semnalizează malign: de pildă, mireasa în vis înseamnă moarte. Cu excepția cununiei, culmea e că, prin sine, respectivele ceremonii  sunt lipsite cel mai adesea de conținut noțional profund. Sunt nunți tăcute - ca o împerechere de insecte, nunți fragile și vinovate - ca mirosul de fân, nunți sclifosite - ca paradele homosexualilor, nunți cu fanfară - care prevestesc Apocalipse de gaz, nunți - chetă, bussines - nunți, nunți crude  ca o trepanație, nunți seboreice care te ung pe guler, nunți haiducești cu șișuri înfipte-n stâlpii pridvorului, nunți de M.A.T, cu dușumele negre, și nunți egale cu ele însele, despre care nu se știe nimic, cum sunt nunțile – înmormântări.

ISTORIA ADEVARATA A DESCENDENTEI NOASTRE

In Europa de Vest nu se cunoaste istoria Romaniei si cei care o viziteaza acum vad saracia materiala de astazi, si nicidecum milenara ei bogatie culturala si spirituala.

In plus, propaganda maghiara din SUA se bazeaza pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteaza edituri si opinii la Bucuresti, in timp ce in Elvetia am auzit de la un doctor in istorie (la Geneva, in iunie 1999) ca Transilvania a aparut in secolul XIII si de la un ambasador francez in Romania (la Lausanne, in noiembrie 1998) ca poporul roman a disparut timp de 1000 de ani ca sa reapara, ca prin miracol, in secolul XIV!