Ca să lămurim cum stau lucrurile în cartea „Pe urmele lui Gingis Han”, trebuie să știm câteva lucruri, să ne reamintim despre începuturile anilor 1200 din Mongolia, despre marele lor conducător.
Și ele stau cam… în felul următor: Ginghis Han (Temüügin, Тэмүүжин: „Întemeietorul”) este considerat unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile. Cu sabia războiului a cucerit o mare parte din Asia punând temeliile marelui Imperiu Mongol. Dispunând de o uriașă forță armată bine organizată și extrem de mobilă, Ginghis și principalii săi comandanți militari au întreprins numeroase războaie de cucerire, încheiate cu importante câștiguri teritoriale: Siberia (1207), China de Nord (1211-1215) și Asia Centrală (1219-1221). A invadat India (1221) și Rusia (1223).


Scriitorul Mircea Muntanu ne plimbă elegant pe urmele marelui împărat mongol.
Nu-l cunosc pe autorul acestei cărți, dar citindu-i scrierea, îmi doresc ca acest lucru să se întâmple cât mai repede. Documentul reportaj te „transbordează” în lumea veche a timpurilor, în lumea puțin cunoscută a îndepărtatei, dar și interesantei țări, Mongolia.
Spun acestei cărți document, deoarece conține toate „ingredientele” ce ne determină să-i atribuim această zicere.
Autorul dă dovadă de vaste cunoștințe în domeniul geografiei, istoriei terestre și mult mai multe… De la factorii de mediu, plante, animale, ținuturi, relief, componente geografice până la oameni, d-nul Mircea Munteanu ne reliefează cum nu se poate de frumos starea lucrurilor din istorii până acum.
Cărți de reportaj nu prea se mai scriu, dar nu datorită acestui fapt lucrarea de față este valoroasă.
Scriitorul așează foarte frumos pe coala albă relația om-animal din toate punctele de vedere, inclusiv al… hranei. Până și bucătăria mongolă este frumos și elegant explicată, chiar și cu câteva rețete.
Este greu de închipuit că apa potabilă este folosită „doar la spălat”. Și oamenii mongoli sunt explicitați cu amănunte pentru toate înțelesurile în această lucrare, fie ei „spâni”, înalți ori scunzi, cu barbă-mustață ori fără, inclusiv statuile cu originile turcice ori mongolice.
Din „studiile” efectuate de autor la fața locului aflăm că: „În ciuda aridității extreme, aceste locuri au fost locuite fără întrerupere din paleolitic până în prezent. În cursul expediției, eu m-am convins încă o dată că teoriile „vidului de populație” din teritorii atât de bogate cum sunt cele ale României, nu se pot susține. Aceste teorii sunt ilogice, vizibil influențate de doctrinele politice”…
În cca 40 de pagini (uneori și de cele mai multe ori se scrie mult și se înțelege puțin!), „Mongolul nostru” face o descriere istorico-geografică destul de serioasă și la obiect a ținuturilor mongole de-a lungul vremurilor, a obiceiurilor neadaptabile nouă. Scriitorul creează imagini, descrierea este cursivă, iar noi, cititorii, parc-am fi în caravana mongolă alături de domnia sa.
Suntem informați si despre economia mongolă, despre comerțul acestei îndepărate țări, despre situația imperială. Face comparații cu sistemele feudale din Japonia, China.
Comunismul nostru „drag” de care nu mai scăpăm este și el discutat, analizat, explicat.
Nici noțiunile de arheologie mongolă nu sunt neglijate autorul documentului.
Lipsesc perioade istorice din trecutul Mongoliei sau nu sunt clare. Lasă că și noi avem câteva petice de istorie lipsă și altele interpretabile, i-aș spune și eu! Ne explică pe toate înțelesurile de ce înformația arheologică lipsește total. Ce mai constatăm în această carte este faptul că acest comunism care ne-a nenorocit, a făcut rele și-n îndepărtata țară,  Mongolia.
Nici sportul mongolez nu scapă neanalizat de reputatul scriitor, Mircea Muntean, sportul din cele mai vechi timpuri până acum. Cultura Mongoliei este și ea „rostogolită” în aceste pagini ale cărții, la fel muzica, dar și caii, atelajele, mormintele, armele de luptă (arcul cu toată descrierea lui - date …„tehnice”, date de construcție…),  sisteme de luptă.
Ne aduce în actualitate vechea dispută dintre România și Ungaria, fiecare cu explicațiile ei cum și care a fost prima în aceste teritorii… Vine rândul la „disecare” în această deosebită lucrare și al popoarelor migratoare, ale originilor lor…
Cartea are și un bogat conținut fotografic care aparține autorului.
Lecturând-o, drag cititor, vei fi mai bogat!