MOTTO:„Mă mișc între Dumnezeu și neamul din care fac parte.  În afară de acești termeni, nu văd nimic semnificativ între cer și pământ.” ”
                                        Petre Țuțea
            Pornind de la această aserțiune se poate spune că poezia scriitorului Gheorghe A. Stroia din acest volum e o călătorie imagistică din cer spre pământ. Poezia de-nceput a volumului pare a fi o profesiune de credință care exprimă încă o dată legătura cerului cu pământul; o legătură în care Înaltul Cer e trist văzând cele ce se întâmplă pe pământ.

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.

Florin Dochia publică la Fundaţia Culturală „Libra” în anul 2016 volumul de poeme ”Cântece pentru Inanna” cu o versiune în limba engleză realizată de Adriana Bulz şi cu desene (aşa sunt numite în carte) de Daniela Rîndașu.
    Volumul are un motto interesant care aparţine autorului: ”în fond, nu există decât sex şi moarte, restul e decor,” şi este al nouăsprezecelea al autorului, din care unele sunt volume de eseuri şi critică literară.
    Cartea cuprinde 16 poeme, toate intitulate „Cântec pentru Inanna”, numerotate de la 1 la 16. Din primul cântec reţinem: ”dacă pasul tău ar fi şovăit puţin/fereastra mi s-ar fi deschis înaintea ta/arborele din faţa ei ar fi înflorit/iar fructele ţi-ar fi fost dăruite/ de prietenul meu şarpele/spre aleasă întrebuinţare”.

Am citit recent mai multe cărţi de debut şi aşa cum e şi firesc şi logic pe undeva, cărţile ca şi poeziile cuprinse între coperţile lor erau inegale în valoarea, unele de-a dreptul penibile, cel mult nişte versificaţii uşoare, adolescentine. Este adevărat că astăzi cine are bani poate să publice orice, oriunde (editurile au răsărit ca ciupercile după ploaie şi sunt dornice să facă bani), nu mai este cenzură, nici măcar al bunului simţ. La fel de adevărat este faptul că în acest mileniu literatura actuală este bolnavă, virusată cum ar spune internauţii, este străbătută de felurite curente literare perisabile în timp.

Sculptorul  simte și gândește prin marmură, muzicianul simte și gândeșțe prin sunete iar poetul prin cuvinte. El, poetul- trebuie să găsească „cuvântul ce exprimă adevărul” –cuvintele potrivite atât sentimentelor care-l stăpânesc pe autor, cât și atmosferei ce caracterizează epoca socială pe care o traversează. Un  astfel de scriitor „al cetății” este poetul Mircea Dorin Istrate-un Ioan Alexandru al zilelor noastre-poet contemporan imnolog.
        Prin creația sa, scriitorul Mircea Dorin Istrate se supune frământărilor sale interioare, care fiind neliniștite caută să iasă la lumină.