Making love endlessly - A novel written by Ileana Nana Filip (Necșuțu) and Lorin Cimponeriu

Iubirea  este  oxigenul sufletului. Este acel sentiment față de o anumită persoană. Toți pământenii am fost  înzestrați cu  această virtute. În 1949, Albert Einstein dezvăluia că ,,nu există o forță mai puternică în Univers decât iubirea”. Știm că iubirea e gravitație deoarece îi determină pe unii oameni să se simtă atrași unii față de ceilalți. Iubirea este acea putere nemărginită care multiplică tot ce avem mai bun în noi. Doar iubirea dă sens vieții, oferind oamenilor șansa de a nu aluneca în derizoriu, de a nu pieri în propriul egoism. Emil Cioran afirma cândva că ,,iubirea este sfințenie plus sexualitate”.

           Privită acum, în perspectiva acestor ani care-au trecut până la noi, lirica Irinei Lucia Mihalca anunța încă de la aparițiile în volume colective, în presa literară, ori cu ecoul unor lauri binemeritați la concursuri literare, o poetă matură, un autor care se mișcă foarte original, aproape fără trac și cu dezinvoltura unui consacrat al genului, între programe și stiluri, teme și modalități lirice, grupări și direcții.

Pentru un autor serios cel mai greu este să scrie pentru copii. Ei sunt un barometru exact al operei care nu greșește și nu minte niciodată. Din acest motiv puțini scriitori se apleacă spre acest domeniu al poveștilor pentru cei mici. Aici cerințele sunt mari. Copii sunt direcți și au aceea candoare care înmoaie inimi. Vă dați seama ce înseamnă să fii scriitor de povești și să vină la tine un pici de 5-6 ani, frumușel și deștept și să te ia la întrebări că de ce zmenul trebuie să fie mereu rău? El nu poate fi bun? Cum să reziști ca autor sau ca om unui astfel de cititor?

Silvana Andrada Tcacenco, aflată „În căutarea numelui majuscul”, ne spune de ce iubeşte poezia:
„De ce iubesc eu poezia? / Mi-a dat atunci când nu era
  Nimic în lumea  asta pentru mine, / Puterea, de-a mă-ncrede-n altceva”

Doar că nu-i suficient să iubim făurirea de poezii. Mai e nevoie şi de respectarea unor reguli gramaticale. Pentru versurile de mai sus virgula e total neinspirat pusă după „puterea”, neîndoielnic o simplă greşeală de tehnoredactare...

Fascinat de fenomentul Facebook Lucian Mîndruță își adună postările pe această rețea de socializare într-un volum intitulat Share!. Recunoaște că avea cont din anul 2009 dar că i-ar fi descoperit puterea abia în timpul campaniei electorale pentru alegerea președintelui României din 2014. Cum s-ar spune nu a văzut un fenomen care cuprinsese între timp toată lumea nu numai România. Halal spirit de observație pentru un jurnalist!