Edi(c)torial

„Damele metaforei” sau sufletul feminin …

„Damele metaforei” sau sufletul feminin ascuns în cuvinte

Sfârşitul iernii şi începutul primăverii e ca o adevărată întoarcere la origini primordiale, ca o...

Continuare

Opiniuni

Cum a ajuns moneda române…

Cum a ajuns moneda românească să se numească leu şi ce alte denumiri au mai avut banii în România

Ştiaţi că moneda naţională a Bulgariei este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând...

Continuare

Lumea patimilor

Lumea patimilor

Se socoteşte că intrarea lui Iisus în Ierusalim e anticipată, în Vechiul Testament, de...

Continuare

La nici patru luni de la …

La nici patru luni de la moartea lui Hitler, un viitor mare preşedinte american şi-a declarat, în mare secret, dragostea pentru Führer. ,,În interiorul său se afla acel lucru din care sunt create legendele''. Dovada a stat ascunsă 72 de ani

Într-un jurnal scris de către preşedintele John F. Kennedy în timp ce călătorea prin Europa...

Continuare

Traditii

Tradiții și obiceiur…

LB - avatar LB

Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Luminată. Ce nu ai voie să faci în primele zile după Paște

Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Luminată, prima săptămână după Paște, care se termină în duminica...

Continuare

Câteva considerații …

Corina Isabella Csiszár - avatar Corina Isabella Csiszár

Câteva considerații cu privire la obiceiurile nașterii de odinioară și de azi

Viaţa evoluează cu paşi repezi pierzându-se obiceiurile vechi în locul cărora apar altele noi. Vechile...

Continuare

Sfintii 40 de Muceni…

ELE - avatar ELE

Sfintii 40 de Mucenici: Traditii si superstitii de 9 martie

Pe 9 martie este sarbatoare mare pentru romani, Sfintii 40 de Mucenici! Mucenicii, Macinicii, Mosii...

Continuare

Interviu

Dan Doboş, autorul celui …

Dan Doboş, autorul celui mai cunoscut roman SF românesc. ''Cred sincer că în următoarea sută de ani omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei''

În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...

Continuare

Interviu cu Ciprian Fartu…

Interviu cu Ciprian Fartuşnic, director general al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei: Mai bine pentru România ca vânzătorul la butic să aibă diplomă de facultate

E bine să înveţi ce vrei, să faci facultate. Dacă pricepi ce înveţi ai posibilitatea de a lua viaţa de la capăt,

Continuare

Interviu cu PARINTELE… NE…

Interviu cu PARINTELE… NEUROCHIRURG STEFAN MINDEA in ziarul Lumina: “MULTI NU AU VOCE FIINDCA LE ESTE TEAMA SA NU FIE VAZUTI DREPT HABOTNICI”/ “Consider ca România este intr-un moment critic”

Ziarul Lumina/ Augustin Paunoiu: Jertfă pentru crezul unei vieți

Continuare

Posta redactiei

FTGC Cluj: Concurs de ese…

FTGC Cluj: Concurs de eseuri „Lumina lumii”

Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Cluj,
organizează în perioada aprilie-mai 2017
un concurs de eseuri...

Continuare

„Doamnele au vreme...”, o…

„Doamnele au vreme...”, o carte nouă despre româncele din Ungaria

Duminică, 23 aprilie, de la ora 12.00, la standul B5 al Festivalului Internaţional al Cărţii...

Continuare

Antologiile marca eCreato…

Antologiile marca eCreator se lanseaza duminica la Dragasani

Duminică, 23 aprilie 2017, ora 14:00, în Clubul T din Drăgăşani se lanseaza antologiile „Damele...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Isabela Nicoară: „despre trup altădată”

Daniel Marian - avatar Daniel Marian

Isabela Nicoară: „despre trup altădată”

         Pe o anumită scară a îngerilor, dar înălţându-se
                dincolo de orice geometrie îngerească,
              poate fi găsit bijutierul clipelor preţioase

             Să îndrăzneşti să afli nevăzutul celei mai profunde stări de spirit, care pesemne de la temelia divinităţii a ajuns la noi, tocmai ce îţi trebuie „Cuvinte sacre”: „O unduire a gândurilor/ printre cuvintele dezvăţate să doară/ dincolo de carnea lor/ să le vezi zilnic sufletul taina/ împărtăşirea cu Logosul/ liturgica lor să o împlineşti curat/ arzând/ asemenea arhiereului slujitor/ aceasta este poezia.” Să îndrăzneşti mai mult, să îl priveşti în ochi pe Dumnezeu, să îl cuprinzi cu dragoste, dar şi cu întrebări, cu introspecţie şi chiar cu circumspecţie, cu ceea ce muritorului nu îi e prea la îndemână, înseamnă că te fi atins o pală de nemurire, altfel de unde atâta curaj, cu atâta consecvenţă…

Continuare

Ar fi multe de spus fără cuvinte în timp ce cuvintele sunt chiar totul

Daniel Marian - avatar Daniel Marian

Ar fi multe de spus fără cuvinte în timp ce cuvintele sunt chiar totul

Este categoric necesară inventivitatea undeva în deloc abstract ci doar realist, deasupra vieţii obişnuite, într-un fel de taină a ei, şi mai jos de moarte, în acaparatoarea-i umbră. Existenţialul are compuneri şi descompuneri inerente, la care liber frâu le dă providenţa, însă nemijlocit cu înţelegerea de sine a eului fie el prezent, trecut, următor sau de ce nu primordial.
            De la cunoaşterea apoi priceperea cuvintelor urmând, cum zis-a cândva poetul, drept îmblânzirea lor, şi într-o superbă năzuinţă, „împlinirea cuvintelor / adepimento delle parole”… cam acesta fiind parcursul fie el firesc ori nefiresc, dar sigur de la nuanţă spre unicitate mergându-se.

Continuare

Din mai multe unghiuri, pentru o imagine clară

Daniel Marian - avatar Daniel Marian

Din mai multe unghiuri, pentru o imagine clară

Dintre toate  formele lirismului, în limba română cu luminoasă cunună se păstrează Doina, acea limpede curgere a trăirii având caracterul bivalent, dinspre lume înspre sine – şi dinspre sine înspre lume. Am învăţat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, şi parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate.
             Silvana Andrada Tcacenco îşi deschide larg irişii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseţii, trecerea iubirii lor…// Păsările poartă-n aripi dorinţa lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreţia înălţării lor…// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Durerea sufletului blând pătimitor…// Copaci şi păsări şi iubire care moare,/ Mă dor trăirile lor trecătoare,/ Speranţa idealului mă doare!”

Continuare

Daniela Pătraşcu sau noua devenire poetică prin cuvânt şi trăire

IR Rosiianu - avatar IR Rosiianu

Daniela Pătraşcu sau noua devenire poetică prin cuvânt şi trăire

Daniela Pătraşcu - „Eternitatea într-o singură carte”, Editura Rafet, 2017

Cu o poezie confesivă ne provoacă Daniela Pătraşcu în noua sa carte, „Eternitatea într-o singură carte”, o vedere clar introspectivă asupra propriei viziuni despre poezie, trăire şi lume, un semnal de alarmă - dacă nu chiar un strigăt de disperare - asupra efemerităţii, o punctare a clipei, fără a se închina, însă acesteia.
Nu e un îndemn la detaliu, ci doar o subliniere a acestuia în întregul trăirii, fapt susţinut bogăţia imagistică, de lumina metaforelor cu care-şi îmbracă scrierea.

Continuare

Volumul "Ferestrele nopţii", autor Nicolae Vălăreanu ( Sârbu)

Valentina Becart - avatar Valentina Becart

Volumul "Ferestrele nopţii", autor Nicolae Vălăreanu ( Sârbu)

Trăirea poetică… o ”molie” care ”roade viața aruncată pe foi volante”…

“Voi aşterne aici gândurile mele fără ordine, deşi poate nu într-o confuzie fără rost. Aceasta-i şi ordinea adevărată care va marca totdeauna scopul urmărit prin dezordinea însăşi. “ ( Pascal). Volumul de poezii „Ferestrele nopţii” , autor Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), a apărut la editura Blumenthal, Bucureşti, în 2010. Autorul este prezent cu poezii pe diferite site-uri literare şi în numeroase antologii ( antologia Florilegiu a revistei literare online „Visul”, Antologie de poezie – 55 de poeţi contemporani ( pagini alese) , coordonator Valentina Becart, antologia cenaclului Junimea Digitală „Captivi în sfera de minuni” , în volumul colectiv de poezie al Asociaţiei Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASTRA ( Galaţi), Antologia revistei SINGUR etc.

Continuare

„Să fii român!” de Dan Puric

Horia Picu - avatar Horia Picu

„Să fii român!” de Dan Puric

Încă o carte pe care cititorii o vor aprecia pentru ideile frumoase, pentru poveştile cu tâlc ale autorului. Înainte de a începe observaţiile mele, nu pot trece de aşa-zisa corectură a cărţii, făcută de mântuială. Textul e scris cu diacritice, dar în supărător de multe locuri lipsesc. Uneori lipsesc litere pur şi simplu. Ce s-a corectat? Dau nişte exemple pentru că altfel s-ar putea să se creadă că sunt de rea-credinţă şi sunt penultima persoană care ar putea fi acuzată de aşa ceva:
-pag. 44: „Duhului ce_ sfânt”
-pag. 62: „o insula” (o insulă)
-pag 84: „poarta” (poartă)
-pag. 94: „în ansamblu_ ei”
-pag. 166: „tu sa crezi” (tu să crezi)

Continuare

„Tic-tac contra TAC” de Nelica Hotea

Horia Picu - avatar Horia Picu

„Tic-tac contra TAC” de Nelica Hotea

E de toată lauda străduinţa autoarei de a scrie poezie cu rimă, lucru pe care-l întâlnim din ce în ce mai rar azi. Nelica Hotea, în poezia care deschide  volumul său de debut, se îmbracă cu armura protectoare pe care ne-o punem toţi la ieşirea din casă.  Interesante treceri de la „tic” la „tac”, de la înăuntrul nostru la lumea de afară, la lupta internă din noi înşine.

„M-am ridicat şi am deschis, / Găsind doar o mănuşă / [...] / M-am îndreptat spre şifonierul meu

  Găsind perechea ei, / Ce aştepta duel.”

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Nelica Hotea

Nelica Hotea - avatar Nelica Hotea

Poezii de Nelica Hotea

00:01 h  

Sculptată mi-e ființa
De doruri și de temeri
În lacrimi ce se sparg
Ciocnindu-se-ntre ele
Și-o flamă pâlpâindă
Arzând sub scrum alene
Ce scânteiază clipa
Dintr-un ceas stricat
Din când în când un TIC
Și-apoi același TAC...

Continuare

Poezii de Lorena Craia

Lorena Craia - avatar Lorena Craia

Poezii de Lorena Craia

Strict translucid

Despre unii oameni se scrie,
Despre unii oameni se cântă,
Mâhnirea, fireşte, rescrie
Despre oameni ce necuvântă.

‘Năuntrul meu bate-n metal,
Ducându-mi spre sine-un afront,
Prea ascuţit şi poate letal,
Din refrenul călugăr şi ciont.

Continuare

Poezii de Doina Barca

Doina Barca - avatar Doina Barca

Poezii de Doina Barca

PLOAIA                            

Ploaia  cu miros de tine.
Ploaia zână, ploaia gând,
Prin perdeaua ochilor
Mă-nfioară, și-o ating.
 
Ploaia cu miros de tine,
Lunecă pe sub camașă,
Cuibărind cu drag în mine
Dor de tine și de casă.

Continuare

Poezii de Tatiana Scripa

Tatiana Scripa - avatar Tatiana Scripa

Poezii de Tatiana Scripa

SUFLETE...

Am intrat într-un magazin. Să probez

suflete. Și să cumpăr...

Unul mândru și dur,

blând și răspicat,

duios și pios,

la pas – copios,

cu povești înnobilate,

Continuare

Poezii de Cecilia Costache

Cecilia Costache - avatar Cecilia Costache

Poezii de Cecilia Costache

spunea cineva că dragostea
există şi că moartea există
dar oamenii nu au putut atinge
nici măcar
viteza luminii

*
o plecare din tine
e un exil
într-un adăpost

Continuare

 

Proză

Prev Next

Clișeele ni se lipesc de degete, se întind și nu se desprind

Regis R. - avatar Regis R.

Clișeele ni se lipesc de degete, se întind și nu se desprind

O privea în fiecare dimineață cum se aranjează. În baie nici târziu, nici chiar devreme, adică nu excela cu trezitul matinal dar la machiat, spălat, dușat, împrospătat, pieptănat, iar rujat nu renunța nici în ruptul capului. Un tabiet cotidian excelent în marea majoritate a zilelor însorite. Dar migala uneori nu este benefică când altcineva mai are nevoi fiziologice. Încetineala, privirile îndelungate, oftatul firesc sau nefiresc, de parcă ar fi fost un tip după care era praștie îi trezeau suspiciuni. El mai medita uneori că oglinda este însuflețită și se joacă cu imaginea, reflectând-o mai bine sau mai rău în funcție de cum avea chef să se joace cu Anna. Uneori îi răspundea mofturilor, alteori, dimpotrivă, o nemulțumea rațional. Vai. Vai. Cum arăt! Bine. Trebuie să-mi mai fac o operație. Rahat. Aceasta era prima lui articulare nerostită. Oare pentru cine se aranjează? Se întreba când știa că merge în delegații mai...

Continuare

DIALOG ÎNTRE CIOCAN ȘI NICOVALĂ

VERGIL MATEI - avatar VERGIL MATEI

DIALOG ÎNTRE CIOCAN ȘI NICOVALĂ

Ațâțat de  cântecul de jelanie al nicovalei, lăsam de multe ori joaca, o tăiam pe linia colectivului, coteam la stânga pe lângă treierătoare și mă opream direct în fierărie,  fără a scoate o vorbă. Mă uitam năuc cum bucata aia de fier înroșit ajunge ca o plămadă în mâinile butucănoase ale lui nea Silică, fierarul satului. Când dădea cu ochii de mine, scotea  o pistelcă mototolită din buzunar , își ștergea fruntea, aprindea o mărășească de la un tăciune prins cu cleștele „gură de pește”, își dezgolea pieptu-i ca de taur, apoi mă lua la scuturat: „Ai venit, nepoate?” „Cum vezi”. „Hai, ia-o de coadă, treci la treabă”. Treaba de care-i vorba era să trag la foale. Îmi știa interesul. Așa pipernicit cum eram, mă opinteam, cu limba scoasă, trăgând de lanțul care acționa burduful. Oboseam repede. Din zgura luminoasă în care eu suflasem aer, scotea un alt fier înroșit...

Continuare

Cum se măsoară timpul?

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Cum se măsoară timpul?

Cum se măsoară timpul? Mâinile mele au scris neîntrerupt, dragostea meas nu s-a măsurat în arginți. E toamnă, frunzele s-au rirsipit și ochii și ochii tăi în dansul lebedelor s-au prins. Am sorbit absolutul, vântul și ploaia
alăturide tine. Lumina ne e dată pentru a cunoaște albul ce s-a zbuciumat până spre moarte și spre viață. Dar am uitat în singurătatea ta și a mea cum ne-am cunoscut pe câmpul de maci ce nu se mai termina. Păsările au prins viață. Adu-ți aminte că atunci ploua. Din cerul senin o margine de lume se oglindea, dar era și vântul care ne striga. Un apus de soare ne-a trezit. Astăzi port aceiași eșarfă la gât- prinsă într-un peisaj de zăpadă. Crucea se ridică la asfințit și ochii mei au uitat să mai vadă. S-a dus îngerul ceruit în icoane și apa a uitat să vorbească.

Continuare

Pulberea din univers

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Pulberea din univers

Dimineața, plouă, nu mai petrece nimeni pe străzi.S-a așezat toamna, lumea e tot mai ursuză. Îmblânzitorul de șerpi s-a retras păsările stau ascunse sub streașinile caselor, ca un miraj tăcut al orientului- o căruță bătrână cu rod de struguri trece prin târg. Pline de rouă sprâncenele unui bătrân mă îngână. Lumina miroase a gutui coapte prea devreme.Întind mâna și ți le pun în palme, te întreb dacă îți mai amintești de mine. Eu sunt copilul cu privirea caldă, care-ți șoptea prin ochii închiși iubirea. Vremea a trecut. Spre cer urcă corăbii cu aripile unei toanne bacoviene fără sfîrșit și fără de-nceput, a oprit ceasornicul la vremea ploilor.
Mult prea devreme mă reculeg. Adio, maci și fluturi. Tăcerea vântului tot crește. Steaua ta e mult prea departe, spre amurguri ferestre le se risipesc în mii de cioburi, devenind pulberea din univers.

Continuare

Litere de foc

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Litere de foc

Dimineața – Duminică- liniștea pe care o simt. Dincolo de hotarele gândului, amintirile puține petrecute cu tine  mă mai iscodesc ca un fulg de zăpadă. Se arată și pier odată cu răsăritul soarelui. Mă trezesc din vis, e real că tu nu ești lângă mine. Nu ai fost decât o poveste unde iubirile noastre s-au mistuit în foc, am trăit eterrn cele câteva clipe, timpul a fost prea scurt sau a dispărut odată cu ceața.Ne trezeau fluturii, ne culca iarba, amândoi mirosea a zăpadă. Nu știu dacă într-o zi mă vei striga. Stropi de zăpadă îmi curg prin degete. Tu ești cartea inimii mele pe care o scriu cu răbdarea de înger, de la miezul nopții. Între noi și cer stau stelele. Am vrut să te trezesc să ți le arăt, dar ochii tăi sunt tot mai departe. Poate cândva într-un târziu ne vom cuprinde în brațe ca într-o carte...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Gustând din măr

Ana-Cristina Popescu - avatar Ana-Cristina Popescu

Gustând din măr

Piesă într-un act

 

Personajele: P1, P2, Litră și Zamă.

Decorul: O peșteră care inițial este confundată cu un tunel.

(Este semiîntuneric.)

P1: Ne-am rătăcit.

Continuare

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea - avatar Marian Ilea

MELON sau CAPETE DE FEMEI

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

Continuare

În colivie

Ana-Cristina Popescu - avatar Ana-Cristina Popescu

În colivie

Teatru pentru copii

Monodramă

Decorul: Un parc.
Personaje: Copilul.

(Copilul se plimbă prin parc cu o colivie. În colivie se află doi porumbei. La un moment dat se așază pe bancă.)
Copilul: Am ajuns.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Kierkegaard: Isus Christos? Paradox, model, cale și adevăr

Dancă Wilhelm - avatar Dancă Wilhelm

Kierkegaard: Isus Christos? Paradox, model, cale și adevăr

Christos este paradoxul

«El nu este, și nu vrea să fie pentru nimeni, unul despre care am avut ceva de învățat doar din istorie (istoria lumii, istoria pur și simplu, în contrast cu istoria sfântă) căci din istorie nu se poate ajunge să știi nimic despre el, pentru că, în primul rând, despre el nu poți „să știi” nimic. El nu vrea să fie judecat omenește după urmările vieții sale, adică, el este semnul scandalului și obiectul credinței și vrea să fie aceasta. A-l judeca după urmările vieții sale este o blasfemie; căci el este Dumnezeu, și atunci viața sa, pe care el o trăiește și a trăit-o, este nesfârșit mai hotărâtoare decât toate urmările ei în istorie. Cine a rostit aceste cuvinte ale chemării? Cel care cheamă, care rostește invitația. Cine este cel care cheamă? Isus Christos. Care Isus Christos? Isus Christos care e așezat în slavă la dreapta Tatălui?

Continuare

Triada comportamentală conduită-conștiință-caracter

George PETROVAI - avatar George PETROVAI

Triada comportamentală conduită-conștiință-caracter

În urmă cu peste 2000 de ani, Cicero spunea cam așa: „Caracterul fără inteligență valorează mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic”. De unde lesne deducem că nu numai în zilele noastre și, îndeosebi, pe meleagurile noastre nord-dunărene s-au prăsit acei ipochimeni cu obraz de toval, ce-și spun descurcăreți și pentru care noțiunile morale consacrate nu înseamnă nimic.
    De pildă, ce anume poate să însemne pentru alde ăștia cinstea, corectitudinea sau cumsecădenia, când ei și-au făcut un țel în viață din a acționa potrivit satanicului crez „Hoțul neprins e om cinstit”, ba chiar își legitimează decalogul ticăloșiei prin acte normative croite după chipul lor fără obraz și-și justifică lipsa de caracter prin memorabile spuse de felul „Cine muncește n-are timp de făcut bani”?!...

Continuare

Fortificaţii feudale maramureşene (între secolele X-XVIII)

Teofil Ivanciuc - avatar Teofil Ivanciuc

Fortificaţii feudale maramureşene (între secolele X-XVIII)

Ţara Maramureşului este ca o cetate naturală, zidurile sale fiind munţii care îl înconjoară pe trei laturi , iar poarta, culoarul Tisei, adică îngusta Poartă a Hustului. Acesta este motivul pentru care numărul cetăţilor feudale maramureşene propriu-zise a fost mai mic, în comparaţie cu alte regiuni, mai expuse.
Începând cu finele secolului al XII-lea, Maramureşul (devenit mai apoi comitat) s-a aflat între hotarele regatului Ungariei şi apoi ale Imperiilor Hasburgic respectiv Austro-Ungar, până în anul 1918, când a fost rupt în două şi împărţit între România şi Cehoslovacia (mai apoi URSS, iar azi Ucraina).
Fortificaţiile regiunii au fost ridicate pe văile Tisei, Izei şi Bârjavei, doar două fiind excentrice: Boureni (aflată în pasul spre Polonia) şi Coştiui, plasată lângă un zăcământ de sare dintr-o microdepresiune izolată.

Continuare